Thursday, January 31, 2013

Vise imposibile/posibile 5

Ar fi frumos...
Ar fi frumos sa te vad pe tine cel ales in fiecare zi si sa ma uit la chipul tau zambind.Sa ma gandesc ca tu esti al meu si ca nimic nu ne va desparti.
Mi-ar placea sa vii acasa cu mine, sa imi cunosti familia si sa te simti ca la tine acasa.Sa zambim la glume spuse de unul dintre membri familiei in timp ce luam masa impreuna apoi se ne uitam la un film si sa ne batem cu floricele cand mama nu ne vede.Ar fi frumos sa petrecem clipele impreuna afara la soare alaturi de familie.
Ar fi frumos ca tu viitorule partener sa te intelegi foarte bine cu familia mea si eu cu a ta.Sa nu fie certuri intre neamuri, sa fiu destul de buna in ochii mamei tale pentru tine, tu sa fii destul de cuminte si protector in ochii tatalui meu.
Cu siguranta ar fi frumos dar se spune ca nu ii poti multumi pe toti.De aceea nu prea cred ca imi vei multumi familia, cel putin nu din prima data dar nu va conta daca inima imi va spune ca tu esti cel ales.

Tuesday, January 29, 2013

Identitate secreta 20


Sara povestete
Avand ochii inchisi nu am vazut pe unde am mers dar nici nu as fi putut vedea la acea viteza.Am deschis ochii abia atunci cand cel care ma ducea in brate s-a oprit si m-a asezat pe ceva moale.Am privit in jurul meu si am observat ca eram intr-o camera mare spatioasa, amenajata modern cu lucruri ce pareau destul de scumpe iar eu stateam pe o canapea neagra stilata pe care incapeau cam 4 persoane.Vazand ca admiram totul din jurul meu cel care m-a adus aici m-a intrebat cu zambetul pe buze.
-Iti place?Ar putea fi a ta daca ai vrea.
-Cine esti si ce vrei de la mine? am reusit sa intreb incercand sa imi controlez tremurul din voce dar mai rau am facut.Probabil si-a dat seama cat de speriata eram asa ca a zambit si mai tare dupa care mi-a spus:
-Numele meu nu e important.Oricum il vei uite repede si ce vreau eu de la tine e ceva foarte simplu. Sa fim prieteni.
Bineinteles ca nu l-am crezut cand a rostit acele ultime cuvinte.Ce fel de om cu ochii rosii si care intrece viteza a 5-a a unei masini atunci cand alearga vrea sa imi fie prieten?
-De ce m-ai adus aici?Vrei sa ma mananci?
Cuvintele mele l-au amuzat copios pentru ca nu se mai putea opri din ras.Ce-i drept avea un ras cam molipsitor dar eram prea speriata ca sa incep si eu sa rad.
-Sa te mananc?Esti prea frumoasa.As prefera sa mor de foame uitandu-ma la tine non-stop decat sa te mananc.Eu nu am vrut sa te aduc aici dar seful meu a vrut.
-Si cine e seful tau?
-Seful meu e si seful iubitului tau Teo.Eu sunt…, a tacut cateva secunde gandindu-se la ce urma sa spuna. Eu sunt colegul lui de munca daca vrei sa spui asa.Aici, cladirea unde esti tu lucreaza el, lucrez eu si ai putea lucra si tu.
-Cum?! Si ce anume face in cladirea asta?
-O sa intelegi mai bine daca iti arat.
Din nou m-a luat in brate prea repede ca eu sa pot protesta si in cateva secunde a ajuns acolo unde a vrut pentru ca s-a oprit.M-a lasat jos pe un scaun dar m-am ridicat in picioare hotarata spunandu-i:
-Inceteaza sa mai faci asta!
-Asta? a intrebat el parand confuz.
-Sa zbori cu mine in brate cand ai chef!
-Bine, data viitoare o sa iti cer voie.Acum, vrei sa te uiti in spatele tau?
-De ce? l-am intrebat suspicioasa gandindu-ma ca in cateva secunde as putea fi moarta datorita coltilor lui ascutiti.Ca si cand mi-ar fi citit gandurile a mers ca un om normal pana in spatele meu si datorita acestui gest m-am intors si eu. Ce am vazut m-a lasat cu gura cascata.Nu am mai fost in stare sa spun nici un cuvant prêt de cateva clipe pana cand un tanar cam de 20 de ani cu jumatate din fata plina de sange, cu coltii in gura si gheare la maini care erau tot pline de sange s-a izbit in geamul imens din fata mea prin care puteai vedea aproximativ 15 tineri, fete si baieti ce nu pareau a fi normali ci fiecare avea ceva neobisnuit ca acel tanar.
Am tresarit fara sa vreau si am dat sa fug dar inainte sa ajung la usa cel care m-a adus aici s-a pus in fata mea.
-Stai linistita.Ei nu ne pot vedea iar geamul e prea gros ca sa il poate sparge.E facut dintr-o sticla speciala.Esti in siguranta.
-De ce m-ai adus aici?! l-am intrebat strigand la el furioasa.
-Ca sa vezi ca nu esti singura.
-Ce vrei sa spui cu asta?
Asteptam un raspuns foarte bun pentru ca intreaga situatie ma depasea si nu intelegeam ce vroia el sa spuna prin acele cuvinte.Cum adica nu eram singura?Se referea la cel plin de sange care acum cateva secunde a fost pe geam si a lasat in urma lui dare de sange?Mi-am dat seama doar cand a zis:
-Ai niste ochii foarte frumosi.
Atunci, mi-am plecat privirea spre podea nestiind ce sa mai spun.Intr-un fel avea dreptate.Chiar daca mie mi se facea rau de la sange , unghiile mele nu mai erau aranjate frumos ci mult mai ascutite si mai lungi.Le-am ascuns in pumni incercand din rasputeri sa imi ascund lacrimile.Nu mai stiam ce sa fac sau ce ar trebui sa fac.Nu mai stiam nimic.Cel care m-a salvat din aceasta stare a fost vampirul cel dragut.
-Teo nu ti-a zis de toate astea?
-Pana acum 5 zile nu aveam ochii astia si nici nu mancam soareci.
-Mananci soareci? a intrebat zambind cu toti dintii aproape razand.Bineinteles ca nu mancam soareci si el stia acest lucru.
-Daca te rog sa imi explici ce inseamna toate astea o s-o faci?
-Cu cea mai mare placere dar nu aici si nu acum.
-De ce?
-E trecut de ora 1:00.Trebuie sa dormi.Asa ca, imi dai voie sa te duc in camera unde o sa dormi?
-Vrei sa spui ca eu o sa dorm singura intr-o camera in care poate intra oricare din ei? L-am intrebat aratand spre cei ce erau in camera alaturata care au devenit mai putini fara sa imi dau seama cand.
-Ti-as spune ca nu ai de ce sa te temi dar la cum arati plus faptul ca nu stii ce puteri ai, doar 5% din mine crede asta.
-Sper ca glumesti.Tu m-ai adus aici fara voia mea.Nu poti sa ma lasi singura!
-Ai dreptate.Daca nu am grija de tine Teo o sa ma omoare.Atunci poti sa dormi in camera mea.Iti garantez ca nimeni nu intra in camera mea nepoftit.
-Bine dar am putea merge pe jos?
-Sigur!Asa ii poti cunoaste si pe cei care se antrenau in camera din spatele tau.Vor fi incantati.
-Ok, poti sa ma duci in brate daca vrei. I-am zis dandu-mi seama ca nu mai aveam ce face.
Ajunsa in camera unde trebuia sa dorm am aruncat o privire prin prejur dar totul era intunecat, singura lumina provenind de la luna plina de pe cerul negru care parca ma vrajea.Ma uitam intens la ea si aveam senzatia ca ceva ma chema acolo.Era atat de mare si de alba.Am mai privit luna in trecut dar acum parca nu puteam sa imi iau ochii de la ea oricat de mult as fi incercat.
Vampirul care m-a adus aici a tras draperiile si abia atunci am reusit sa clipesc.
-Esti bine? m-a intrebat el dupa ce a aprins becul.Mi-am dus mana la frunte privind in jos ca si cum m-as fi trezit din hipnoza.
-Da…, sunt bine, ma uitam la luna.Nu mi s-a parut niciodata atat de frumoasa.
-Asta pentru ca nu ai mai privit-o cu ochi de pisica.
-Ce vrei sa spui?
-Ti-as explica dar e foarte tarziu si ar trebui sa dormi.
-Stii, cand am avut o pisica, ea mai mult dormea ziua, si noaptea se plimba prin casa.
El a oftat ca si cum ar fi fost invins si a mers spre pat pentru a-l aranja ca eu sa dorm cat mai bine.Cel putin, din modul in care aranja pernele mi-am dat seama ca vroia sa dorm bine.Lasand la o parte ce am zis cu doar cateva secunde inainte, doua intrebari mi-au venit in minte, de fapt mult mai multe dar doua din ele erau mai potrivite pentru acel moment.
-Te pot ajuta cumva?Si apropo, cum te cheama?
-Da, ma poti ajuta si ti-am zis ca numele meu nu e important.Acum du-te la dulapul cel mare si ia orice tricou vrei.
-De ce? l-am intrebat nestiind de ce vroia sa fac asta.Nu il cunosteam dar credeam ca nimanui nu ii place ca straini sa le umble prin lucruri.
-Vrei sa dormi in bluza de pe tine?Eu nu am nimic impotriva dar va fi cam incomoda.
M-am uitat la hainele mele si intr-adevar camasa cu maneci trei sferturi si blugii negri stramti imprumutati de la Cristina deoarece hainele mele erau murdare si rupte, nu aveau nici o treaba cu dormitul.Atunci mi-am plecat capul inrosindu-ma si am auzit un alt oftat din partea vampirului destul de chipes si grijuliu. A trecut in viteza pe langa mine si a luat din dulap un tricou negru simplu destul de lung.Probabil era lung si pentru el daramite pentru mine.As fi vrut sa ii zic asta dar ma aflam in camera lui si urma sa dorm in patul ce ii apartinea asa ca nu aveam voie sa zic ca nu imi place insa ce a spus el m-a lasat cu gura cascata.
-Poti sa iti dai jos si pantalonii daca vrei.Tricoul e destul de lung.
-Nu zau? Si ce altceva mai vrei sa dau jos?Sau poate vrei sa imi dai tu jos?
Privirea lui calma s-a transformat intr-una foarte serioasa privindu-ma in ochii.Nu stiam ce era in mintea lui dar stiam ca am cam exagerat.El vroia doar sa fie dragut cu mine.A aranjat patul si mi-a dat din hainele lui ca sa dorm mai bine iar eu i-am zis acele cuvinte acuzatoare.Pe de alta parte m-a adus aici fara voia mea unde erau toti acei tineri infricosatori mai ales cel cu sange pe mana.Furia din ochii lui m-a strapuns pana in adancul sufletului, asa ca nu era 100% vina mea ca vocea ratiunii imi zicea sa fiu atenta la tipul care statea la 2 metri de mine.
-Asta crezi tu ca vreau sa fac?Atunci te duc acum la cel care m-a pus sa te aduc aici si apoi vei dormi unde iti va spune el.Dar sa stii ca acum camera de oaspeti nu e libera, va trebui sa o imparti.
-Nu! Mi se face teama numai cand ma uit la ochii mei.Sa ii vad pe ceilalti o sa ma ingrozeasca.
-Atunci mergi la baie si pune-ti mai repede tricoul pe tine. Mi-a zis el calm asteptand sa iau tricoul apoi dupa ce am pus mana pe el s-a indreptat din nou spre pat continuand sa aranjeze ce a inceput iar eu am plecat spre baie.
 Va urma
P.S: Intr-adevar este un capitol foarte lung.E cel mai lung capitol pe care l-am scris vreodata dar sper sa va placa.

Monday, January 28, 2013

Luni-Poze 15

O alta zi de luni...
Inca o saptamana a trecut si eu tot singura sunt draga viitor partener. Daca existi pot sa zic ca inca sunt singura dar daca nu existi atunci am dreptul sa visez ca am si eu pe cineva.
In curand voi mai scrie un vis imposibil/posibil si vreau ca maine sa postez si la poveste.Am de gand sa fac multe dar pana atunci uitati niste poze cu un baiat si o fata.Sper sa va placa!
1
 2
 3
 4
Imi place poza numarul 1:X
Voua?

Friday, January 25, 2013

Nimicuri

Am o intrebare pe care am pus-o de mai multe ori dar nu am primit nici un raspuns.
De fapt am mai multe intrebari dar aceasta e cea mai grea dintre toate.
De ce se intampla atatea lucruri care par sa nu aiba nici un sens.?
Doar asa ca sa treaca timpul?Doar asa ca sa fie mai rau pentru ca nu era deja suficient de rau?
Multi mi-au zis ca dupa ploaie vine soare.
E interesant pentru ca dupa o ploaie vine alta si mai mare si tot asa.
Partea buna e ca... nu vad nici o parte buna in toata povestea asta.
Nu vad ce rost au o multime de lucruri rele si nu inteleg de ce lumea din jurul meu nu ma asculta.
In concluzie: se intampla foarte multe lucruri rele care nu au nici un sens.Pur si simplu apare si sta acolo pana vine altul.
Si mai zicea cineva ca viata e frumoasa...
Ei bine, o fi frumoasa dar cu siguranta nu pentru toti.
Unii se pare ca au mai multe rele decat altii.
Aaaa si mai spunea cineva ca anii de liceu sunt cei mai frumosi din viata.
Trebuie sa spun din nou ca probabil sunt dar nu pentru toti.Eu imi doresc din tot sufletul sa se termine mai repede.Nu vad absolut nimic frumos la aceasta perioada.Doar mai multe lacrimi.Mult mai multe decat am avut in trecut.
Da, o sa spuneti cu sunt pesimista si ca sunt si lucruri frumoase la liceu.E adevarat sunt pesimista dar nu am uitat cum se zambeste.Nu am uitat ce inseamna sa zambesti cu inima. Sunt negativista pentru ca viata m-a facut asa dar inca vad destul de bine si cred ca daca ar fi as vedea lucrurile bune care mi se intampla.
Nu trebuie sa ma credeti.Nimeni nu o face dar m-am obisnuit.
M-am obisnuit cu multe lucruri dar viata tot aduce numai rele.
Inchei cu:abia astept sa se termine liceul asta.

Tuesday, January 22, 2013

Doar o alta seara

E o furtuna de nervi care se invarte prin mintea mea incontinu. Acum ceva timp in urma era si mai mare dar se pare ca s-a mai domolit.
Motivul? Nu il stiu.
Nu am de gand sa stau sa va plictisesc cu aberatiile mele dar am o intrebare.
E rau sa nu iti pese de absolut nimeni?Nici macar de tine?
Am devenit prea indiferenta?
Nu stiu ce parere aveti voi dar eu nu cred ca sunt prea indiferenta.Poate e rau sa nu iti pese de viata ta dar sa nu iti pese de cei din jurul tau, nu cred ca e rau.Mai ales ca nu este unul care sa iti faca bine din propria initiativa.
Da, am devenit rea si poate ca e vina mea dar m-am cam saturat sa imi pese de altii si ei sa ma ignore.
Probabil veti spune ca sunt oameni carora le pasa dar sincer eu sunt 80% sigura ca nu e asa.
Din nou am ramas fara cuvinte doar ca sunt pe punctul de a exploda.
De ce? Nu stiu...

Monday, January 21, 2013

Luni-Poze 14

O alta zi de luni care nu poate fi frumoasa din cauza orarului impus de scoala.
Stiu ca nu prea am fost activa pe blog si imi pare rau.Eu as vrea sa scriu in fiecare zi doar ca temele sunt cam multe.Bineinteles as putea sa nu le fac doar ca mi-am propus in acest semestru sa am note mai mari asa ca vrand nevrand tot trebuie sa le fac.Totusi voi incerca sa gasesc timp si pentru povestile mele, postarile obisnuite, poeziile si alte diverse lucruri.
Insa pana atunci va las pozele:d
Nu prea au nici o legatura cu anotimpul nostru aceste poze dar imi plac mult culorile.
1
 2
 3
 4
Poza numarul 3:d

Thursday, January 17, 2013

Ar fi multe de spus

Stau si ma gandesc la ce sa scriu.
Luni am scris o postare in care am zis ca nu mai am cuvinte.Ei bine acum as avea multe de spus dar ceva ma opreste...
As putea scrie ceva despre viata insa sunt cam dezamgita de ea.
As putea scrie despre un singur moment urat petrecut azi care a stricat tot dar gandul imi zboara la visul de aseara, pe care nu vi-l zic pentru ca am invatat ca visele sunt doar vise si... atat.
As putea sa va spun ca m-am hotarat sa nu mai fiu rea cu acei care ma plac.Desigur daca nu ii plac nu le dau nici macar un mic semn prin care ar putea crede ca eu simt ceva pentru ei.Am facut greseala asta si apoi a trebuit sa remediez situatia deci mi-am zis sa nu mai fac asa.
Mi-a trecut prin cap sa scriu o alta dorinta de a mea, cum am mai scris.Stiti voi. Postarile cu titlul "Vise imposibile".Insa nu am nici o idee despre ce as putea scrie de data asta.
Poate ar trebui sa va zic de mult pentru ca in ultima vreme m-am cam inchis in mine dar nu am nici starea necesara nici energia cuvenita ca sa zic tot ce se petrece mai nou in jurul meu.
Sincer, cred ca nu vreau sa va zic pentru ca stiu ca nu va dura mult aceasta stare de bine.De fapt, deja a inceput sa se duca.
As putea sa va mai zic multe lucruri dar vor fi uitate foarte repede si nu are rost.
Uneori, nimic nu are rost...

Tuesday, January 15, 2013

nu mai am cuvinte...

Am crezut ca mi-am facut inima imuna la aceste situatii.Am crezut ca s-a umplut cu atata ura incat nu ar varsa nici o lacrima intr-o situatie ca asta.Mi-am zis ca eu nu fac aceeasi greseala de doua ori.Nu stiu daca e aceeasi greseala... De fapt nici nu vad ce am facut gresit.
Ideea e ca am am luat in brate indiferenta ca sa imi fac inima tare.Imuna la multe lucruri dar mai ales la respingeri.
Am crezut dar am crezut degeaba.
Nu am reusit si acum trebuie sa stau din nou sa imi ling ranile.
Am ajuns sa cred ca nimanui nu ii pasa cand plang dar nu e nimic.Nici mie nu imi va pasa de altii.
As vrea sa zic mai multe dar nu am nimic pe inima de care trebuie sa scap.
Mi-ar placea sa scriu si apoi sa pot zambi dar de data asta nu mai am cuvinte...

Monday, January 14, 2013

Luni-Poze 13

Azi presimt ca va fi una din zilele mele cele mai urate.Nu din cauza ca incepe scoala.Intr-adevar nu imi place ca trebuie sa merg in acel loc dar sunt mai multe motive din cauza carora cred ca ziua de azi va fi oribila.Eh, o sa treaca si asta pana la urma as ca va las pozele.
1
 2
 3
 4
Poza numarul 2.

Sunday, January 13, 2013

Un mic ajutor!

Azi incep prin a va ruga ceva.Nu este ceva pentru mine, este ceva pentru un prieten.Deci daca doriti va  rog frumos sa dati un like la aceasta pagina de poezii, pentru ca este la inceput si are nevoie de un pic de ajutor. Oricum nu va ia mult :P  Si as aprecia gestul :) O zi frumoasa!
Poezie...


Friday, January 11, 2013

Identitate secreta 19


 Sara povesteste
Drumul spre oras a fost tacut dar placut.Nu a fost o atmosfera incomoda cum ar fi trebuit sa fie intre doua persoane care nu se plac.Adica, eu nu aveam nimic cu Ana.Doamne fereste!Nu mi-a facut nimic rau si intr-adever si eu as fi geloasa daca baiatul pe care il placeam s-ar uita la alta fata.Asa ca totul era bine intre mine si Ana.
Intunericul incepea sa se aseze peste tot cand am ajuns in oras asa ca am aruncat o privire in reflexia de la geam ca sa vad care era situatia cu ochii mei.Din fericire erau foarte bine si nici nu simteam vreo durere in gand.Nici ca se putea mai bine de atat.
Am iesit din masina iar Ana a facut la fel.Stand una in fata celeilalte nu stiam ce sa ne spunem.Eu am fost cea care a spart gheata.
-Multumesc ca m-ai adus.Sincer nu ma asteptam.
-Asa e, m-am purtat cam urat si probabil crezi ca sunt o scorpie dar adevarul este ca si mie imi place putin de Alex.
-Dar mie nu… am incercat sa zic fara sa imi dau seama ca nu imi place de Alex dar constiinta m-a oprit si cu obrazjii rosii mi-am plecat privirea .Ana a zambit bland si a cautat ceva prin poseta ei din masina apoi mi-a intins o hartiuta.
-Ce e asta? am intrebat privind-o in ochi.
-Numarul de telefon al lui Alex.Puteti sa mai tineti legatura.La cat de bine il cunosc eu stiu ca nu o sa il incante vestea ca ai plecat.
-Multumesc.Din nou.
-Lasa multumirile.Poate o data si o data o sa am nevoie de ajutorul tau asa ca nu vreau sa imi multumesti acum.
Cu astea fiind zise Ana s-a urcat inapoi in masina iar eu m-am intors si am plecat cu acea hartiuta stransa bine in pumn spre statia de autobuze.Poate ca la un moment dat aveam sa ii dau un mesaj lui Alex.Nu parea o idee atat de rea si incercarea moarte nu are.
Am urcat scarile autobuzului, am platit biletul si m-am asezat pe un scaun de langa geam.Nu erau multi inauntru dar nici putini.Cert e ca mai erau cateva locuri libere asa ca nici un strain nu s-a asezat langa mine.Cand usile s-au inchis afara cerul era intunecat dar strazile aveau multe lumini.Fiind prea concentrata la cei de afara inb timp ce autobuzul inainta am uitat de ochii mei pana cand o fetita de pe trotuar s-a uitat prea mult si prea uimita la mine.Atunci m-am uitat pe furis in oglinda retrovizoare din fata a soferului si in loc de ochii mei caprui am vazut culoarea galbena in ambii ochi cu o linie neagra verticala specific ochilor de pisica.Cu o miscare rapida mi-am mutat privirea spre picioarele mele si cu mainile am inceput sa imi aranjez parul astfel incat sa stea in ochi.Speram ca asa lumea nu va baga prea mult de seama ce fel de ochii sunt si in cel mai rau caz puteam sa le spun ca sunt lentile de contact si ca am 12 pisici.Atunci m-ar fi crezut o ticnita innebunita dupa pisici si asa aveam sa scap basma curata pana cand aveam sa imi cumpar perechea de ochelari de soare la care m-am tot gandit.Da!Asa avea sa fie bine.Daca aveam norocul sa gasesc si o slujba la care trebuia sa muncesc doar ziua atunci totul ar fi mers ca pe roate.Ma rog, cat ar fi putut sa mearga bine in conditiile de fata.
Fiind putin obosita am inchis ochii cu gandul sa atipesc pret de cateva secunde deoarece distanta pe care trebuia sa o parcurg nu era prea mica. Cand am deschis ochii din nou am observat ca in autobuz au mai ramas soferul si o doamna batrana.Din fericire m-am uitat pe geam si am recunoscut imediat locul.Eram unde trebuia sa fiu asa ca am coborat atunci cand soferul a oprit.Am vazut-o si pe batranica dandu-se jos din autobuz si pornind in directia opusa mie.Am asteptat ca vehiculul sa porneasca din nou si abia atunci am traversat strada.Se pare ca in seara asta norocul era de partea mea pentru ca strazile pareau pustii.Nu se auzea nici un sunet de animal sau de om.Doar o adirea de vant mai trecea din cand scotand un sunet insa nu zabovea mult si imediat disparea.Din punctul meu de vedere era mai mult decat perfect.Insa poate prea perfect.Nu stiam cat era ceasul dar parea cam strainiu faptul ca strazile erau atat de goala si parasite.
Nu am stat mult pe ganduri la asta ci am considerat doar ca ma aflam intr-un cartier foarte linistit.Bineinteles ca si acest lucru se afla in favoarea mea si am zambit cand am vazut blocul in care urma sa stau.Cheia se afla in cutia postala aflata la parter alaturi de celelalte cutii postale ale oamenilor iar cifrul il stiam doar eu.
Chiar cand ma gandeam ca totul a decurs bine si ca poate asta insemna ca o sa am o viata frumoasa de acum inainte, l-am vazut.Era un om ce statea la baza scarilor de la bloc imbracat din cap pana in picioare in negru si ma priveam cam insistent.Nu ma mira acest lucru avand in vedere ce ochi aveam dar am ramas blocata si nu am mai putut face nici un pas cand i-am vazut ochii rosii.Sclipeau ca doua luminite puternice si atunci am simtit ca sunt in pericol.A zambit cu toti dintii la mine apoi in secunda urmatoare m-am trezit cu el in fata mea.
-Bau!
Am tresarit si am dat sa fac un pas inapoi dar nu am calcat bine si am simtit cum cad insa doua brate m-au prins inainte sa ajung jos.Ii priveam fata inspaimantata de frica si aproape ca incepeam sa tremur insa el mi-a zis:
-Ar trebui sa ai grija.Nu vreau sa te lovesti.Uite, eu sunt… a inceput el sa zica si m-a lasat usor jos dar nu am stat sa ascult si altceva ci am inceput sa fug incotro m-au dus picioarele.Alergam gafaind insa aveam senzatia ca nu am o viteza normal ci una mai mare.Pentru o secunda m-am uitat inapoi in timp ce alergam ca sa vad daca ma urmareste dar m-am izbit in cineva si am cazut jos in sezut.
-Ahh! am gemut cu ochii inchisi.
-Eu ti-am zis ca o sa te lovesti.
Am deschis brusc ochii si fara sa stiu cum a facut asta atat de repede deja m-a aflam in bratele lui.
-O sa facem o plimbare asa ca ai grija sa nu te afecteze viteza dar nu cred ca este o problema din moment ce esti ca noi.
-Voi? am reusit sa mai zic inainte sa simt ca ma deplasez cu o viteza uimitoare.
                                                                             Va urma
Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi, nu am avut chef de nimic in ultimile zile, doar sa ma uit la seriale dar de azi voi incepe sa citesc ce ati scris.
O zi frumoasa! :x

Tuesday, January 8, 2013

Identitate secreta 18


Sara povesteste

Ora plecarii in oras era foarte aproape.Mi-am dat seama de asta pentru ca draga de Cristina era deja imbracata cu o rochita rosie mulata pe corp si cam scurta dupa parerea mea dar nu si dupa a ei.Parul ii era lasat liber pe spate iar machiajul nelipsit.Tocmai se dadea cu ruj cand m-a surprins uitandu-ma la ea.
-De ce nu te imbraci Sara?
-Aaaa, eu am zis ca raman aici cu Ana.Nu se simte bine si nu as vrea sa stea singura.
-Crede-ma Ana se simte perfect bine.Sigur nu e alt motiv?
-Cum ar fi? am intrebat-o fiind foarte curioasa la ce se referea.Ceva din mine imi spunea ca avea legatura cu Teo si ea.Eram convinsa de acest lucru dar si mai convinsa eram de faptul ca nu avea sa recunoasca.Ba mai mult, ar fi raspuns ce vroia ea.
-Ai lesinat la restaurant.Ai uitat?
Nu am uitat pentru ca imi amintea ea mereu.Si atunci cand am deschis subiectul cu Teo, poate si in alte dati pe care le-am uitat.Mereu devia convorbirea spre acest fapt cu lesinatul.Uneori era chiar bine pentru ca nu as fi inaintat sa ma dau de gol prin ceea ce spuneam, deoarece gura mea nu putea sta inchisa atunci cand trebuia.
-Nu am uitat si nu am nimic.Chiar vreau sa raman cu Ana.
-Nu inteleg de ce si mi-as dori sa vii cu noi dar nu te pot obliga. 
Mi-a zis ea zambind si poate ca ma inselam dar aveam senzatia ca nu era adevarat ce mi-a spus.
-Te las sa te pregatesti, i-am zis chiar daca deja era gata insa ea nu a mai zis nimic. Am plecat neprivind in urma gandindu-ma ca trebuie neaparat sa plec.
Fix cand am ajuns in salon usa s-a deschis si l-am vazut pe Alex care la randul lui m-a privit dar de data asta nu a zambit ca in alte dati.Ba dimpotriva!Si-a mutat imediat privirea in alta parte.M-a durut putin acest lucru dar trebuia sa merg inainte, sa imi gasesc un servici, un apartament aveam deja si probabil ca mai trebuia sa port ochelari de soare foarte negri seara.Totul avea sa fie bine nu?Da, cat de bine putea sa fie faptul ca trebuia sa evit oamenii seara.
Niciodata nu am obisnuit sa imi fac planuri de inainte pentru ca nu poti stii ce evenimente apar in drum si totul se duce de rapa.Mie imi placea sa improvizez si asta aveam de gand sa fac si acum.
Ajunsa in camera mea am verificat suma de bani pe care o aveam prin buzunare si am considerat ca era de ajuns pentru o calatorie dus cu autobuzul spre micul orasel in care se afla acel apartament al meu.
In linistea care s-a asezat peste camera am auzit usa de la intrare cum s-a deschis si s-a inchis apoi doua faruri au luminat geamul iar sunetul unui motor de masina a spart toata linistea.Asta insemna ca au plecat iar eu eram gata sa pornesc spre noua mea viata.Am deschis usa de la camera si am inchis-o incet in urma mea.Ma gandeam ca as putea disparea fara urma.Astfel Ana ar fi crezut ca am plecat cu ei iar ei ar fi crezut ca sunt cu Ana.Din pacate ea era in salon tastand la laptop.Nu si-a ridicat privirea din acel ecran insa totusi a zis:
-Ce faci?
-Aaa, am vrut sa vad daca esti bine.
-Aha, frumos din partea ta dar eu te intrebam ce faci nu ce nu faci.
De data asta m-a privit cand a rostit acele cuvinte si nu parea ca o sa scap fara vreun raspuns bun.Puteam inventa o multime de motive dar avand in vedere faptul ca Ana nu ma placea puteam sa ii zic adevarul.Nu ar fi contat.
-Plec.
-Asta vad si eu dar unde?
-Ma duc acasa la mine.Multumesc pentru tot si transmite mesajul te rog si celorlalti.
-Vrei sa pleci fara sa iti iei personal ramas bun si nu ai vrut sa mergi cu ei in oras.Sunt curioasa sa aflu de ce ai facut asta dar e treaba ta.Nu te pot obliga sa imi spui ce nu vrei.
Am ascultat cuvintele ei si am zambit fara sa vreau cand mi-am amintit ca mai devreme Cristina mi-a zis ca nu ma poate obliga.Era o asemanare intre doua foste prietene foarte bune asa cum mi-a zis si Cris.
-Ce?De ce zambesti?
-Asta mi-a zis si Cristina.Ca nu ma poate obliga sa merg cu ei.I-am zis insa ea si-a mutat privirea de la mine inapoi la ecranul laptop-ului asa ca am continuat. Stiu ca ati fost prietene.Ea mi-a zis dar nu inteleg de ce daca tu l-ai castigat pe Teo, el sta mai mult cu ea.
-Pentru ca cei doi lucreaza in acelasi loc.
Stiam ca Teo lucra intr-un loc si ca avea destui bani insa nu l-am intrebat niciodata care loc era sau ce facea.Nu e ca nu ma interesa dar el nu aducea niciodata vorba de asta si mereu cand il intrebam imi zicea ca nu are chef sa vorbeasca despre lucru atunci cand e cu mine.Nu vroia sa piarda secunde pretioase.Cel putin asa imi spunea el iar eu cand auzeam asta bineinteles ca uitam de tot.Insa cand am auzit ce a spus Ana mi-am dat seama ca a fost o greseala din partea mea sa ignor treaba cu locul de munca.
-Esti socata?
-Cum?Nu! De ce?
-Pentru ca arati de parca ai fi vazut o fantoma.Nu stiai ca lucreaza in acelasi loc?De fapt de unde sa stii?Nu ai nici o treaba cu Teo iar Cristina nu scoate nici o vorba oricat de mult ai incerca sa o tragi de limba.
-Da, nu am de unde sa stiu.
-Vrei sa te duc eu in oras?
-Nu vreau sa te…
-Nu e nici o problema.Oricum ma plictisesc aici si vreau sa imi cumpar ceva.Imediat sunt gata.
Cu toate astea fiind zise Ana a inchis laptop-ul si a mers pana in camera ei iar eu am ramas in salon cu si mai multe intrebari in minte.
                                                                                                Va urma

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...